Pedagogia Waldorf a fost creată la
începutul secolului XX de către Rudolf Steiner, la iniţiativa directorului Waldorf
Astoria, Emil Molt. Ea se bazează pe antropologia dezvoltată de Rudolf
Steiner în cursurile de introducere în cunoaşterea omului, cursuri ţinute în
toamna anului 1919, înainte de începerea primelor clase. În lume, acest sistem
educativ are o largă răspândire pe toate continentele lumii.
Pedagogia Waldorf aduce în actul predării
în mod armonios grija pentru cele trei componente ale fiinţei umane: gândire,
simţire şi voinţă. Ea uneşte gândirea analitică şi sintetică, intelectul
obiectiv, lucrul consecvent, prin intermediul simţirii artistice şi morale. Alternativa
educaţională Waldorf completează sistemul educaţional existent; substituie
unele forme de educaţie printr-o metodă didactică diferită sau complementară;
restructurează cadrul de organizare şi funcţionare a instituţiei şcolare.
În Şcoala Waldorf, ritmul are un rol important în
educarea voinţei, urmărindu-se ritmul unei ore, al zilei, al lunii şi al
anului. Ritmul orei este reliefat de împărţirea cursului principal, ce se
desfăşoară la începutul cursurilor în primele două ore, în trei părţi: (o parte
ritmică, prin care este solicitată voinţa copilului, o parte cognitivă care se
adresează intelectului, o parte de povestire care se adresează simţirii). Ritmul
zilei presupune studierea materiilor cu caracter cognitiv în prima parte a
acesteia şi a celor artistice şi practice în cea de a doua parte. Ritmul lunii
se referă la existenţa unor module de 2-4 săptămâni în care zilnic, între orele
8 şi 10 sunt studiate materiile principale (română, matematică, fizică, chimie,
geografie, istorie, biologie etc.). Aceste module poartă denumirea de epoci. Celelalte
materii, cum ar fi limbile străine, educaţia fizică, desenul şi celelalte
activităţi artistice sau practice, apar ca şi ore fixe după cursul de bază şi
orele de exerciţii.
O şcoală fără manuale
Absenţa manualului unic contribuie la creşterea respectului faţă de cărţi
şi la întărirea autorităţii profesorului, care are astfel o legătură directă în
comunicarea cu elevii. Pe de altă parte, elevii se obişnuiesc să se documenteze
din cât mai multe surse în studiul unei teme. De asemenea, profesorul poate
astfel introduce, în cadrul procesului de învăţământ, noi informaţii sau
materiale apărute în domeniul respectiv şi are posibilitatea de a adapta
nivelul predării şi al cerinţelor la nivelul clasei.
Ponderea deosebită a cursurilor artistice şi
practice
Şcoala Waldorf îşi propune să realizeze o educaţie echilibrată, oferind pe
de o parte fiecărui copil ceea ce i se potriveşte, însă intervenind şi cu
preocupări în acele domenii spre care acesta nu are înclinaţii, dar care sunt
necesare unei educaţii complete. Un argument în plus pentru acest principiu: de
regulă, educaţia intelectului prin ştiinţe cultivă distanţa, individualismul,
antipatia şi concurenţa, iar, dimpotrivă, educarea sufletescului prin arte şi
meşteşuguri cultivă simpatia, apropierea, lucrul în echipă şi colaborarea.
Conducerea clasei de către învăţător, dincolo de
clasa a IV-a
Particularităţile de vârstă, antropologice, care sunt unitare în perioada
de la 7 la 14 ani, cer în mod obiectiv prezenţa aceleiaşi persoane în această
funcţie coordonatoare. În sistemul clasic de învăţământ Waldorf, această
funcţie didactică este numită „învăţătorul clasei” şi are ca şi îndatoriri
pedagogice predarea unui număr de discipline, cuprinse în epoci, de-a lungul
celor opt ani de studiu până la liceu. Din punct de vedere psihologic,
schimbarea învăţătorului în clasa a cincea nu înseamnă doar despărţirea de o
persoană, adesea îndrăgită, ci şi de un mod de lucru. În mod natural, această
despărţire se realizează la pubertate, când tânărul nu mai acceptă prezenţa
unui model de imitat, ci îşi caută propria formă de exprimare. Aici este normal
să apară mai multe personalităţi în faţa elevului, pentru a-i da posibilitatea
să aleagă elemente diverse.
Predarea la liceu
Predarea
la liceu urmăreşte ca adolescenţii să devină capabili să trateze
critic şi analitic conţinuturile studiate, să ajungă la
judecăţi individuale, care se manifestă prin prelucrarea tot mai independentă a conţinuturilor
de învăţare. De asemenea, prin sarcini adecvate, se dezvoltă conştiinţa de
sine, responsabilitatea personală şi angajamentul faţă de lume. Nu se fac
evaluări exclusiv cantitative şi nu se dau teste de dragul testării,
iar colectivul clasei este păstrat, indiferent de performanţele individuale ale
elevilor. La liceu sunt oferite, în mod progresiv, căi de învăţare
individualizate, iar prin menţinerea componenţei clasei se consolidează competenţele
sociale.
Bibliografie:
http://waldorf.ro
http://ro.wikipedia.org/wiki/Pedagogie_Waldorf
Bibliografie:
http://waldorf.ro
http://ro.wikipedia.org/wiki/Pedagogie_Waldorf
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu