Imaginatia

Obiective:

1.      Definirea imaginației, reliefând principalele caracteristici ale procesului;

2.      Clasificarea formelor imaginației;

3.      Exemplificarea unor situații de viață în care au folosit resursele imaginației.

Metode:  explicația, exemplificarea, munca individuală/lucrul pe grupe.

Conținut:

   1.    Prezentarea caracteristicilor definitorii ale imaginației;

   2.     Enumerarea și exemplificarea formelor imaginației;

   3.     Aplicarea procesului imaginației în situații cotidiene.

Pedagogia Waldorf

Pedagogia Waldorf a fost creată la începutul secolului XX de către Rudolf Steiner, la iniţiativa directorului Waldorf Astoria, Emil Molt. Ea se bazează pe antropologia dezvoltată de Rudolf Steiner în cursurile de introducere în cunoaşterea omului, cursuri ţinute în toamna anului 1919, înainte de începerea primelor clase. În lume, acest sistem educativ are o largă răspândire pe toate continentele lumii.

Pedagogia Waldorf aduce în actul predării în mod armonios grija pentru cele trei componente ale fiinţei umane: gândire, simţire şi voinţă. Ea uneşte gândirea analitică şi sintetică, intelectul obiectiv, lucrul consecvent, prin intermediul simţirii artistice şi morale. Alternativa educaţională Waldorf completează sistemul educaţional existent; substituie unele forme de educaţie printr-o metodă didactică diferită sau complementară; restructurează cadrul de organizare şi funcţionare a instituţiei şcolare.

În Şcoala Waldorf, ritmul are un rol important în educarea voinţei, urmărindu-se ritmul unei ore, al zilei, al lunii şi al anului. Ritmul orei este reliefat de împărţirea cursului principal, ce se desfăşoară la începutul cursurilor în primele două ore, în trei părţi: (o parte ritmică, prin care este solicitată voinţa copilului, o parte cognitivă care se adresează intelectului, o parte de povestire care se adresează simţirii). Ritmul zilei presupune studierea materiilor cu caracter cognitiv în prima parte a acesteia şi a celor artistice şi practice în cea de a doua parte. Ritmul lunii se referă la existenţa unor module de 2-4 săptămâni în care zilnic, între orele 8 şi 10 sunt studiate materiile principale (română, matematică, fizică, chimie, geografie, istorie, biologie etc.). Aceste module poartă denumirea de epoci. Celelalte materii, cum ar fi limbile străine, educaţia fizică, desenul şi celelalte activităţi artistice sau practice, apar ca şi ore fixe după cursul de bază şi orele de exerciţii.

            O şcoală fără manuale

Absenţa manualului unic contribuie la creşterea respectului faţă de cărţi şi la întărirea autorităţii profesorului, care are astfel o legătură directă în comunicarea cu elevii. Pe de altă parte, elevii se obişnuiesc să se documenteze din cât mai multe surse în studiul unei teme. De asemenea, profesorul poate astfel introduce, în cadrul procesului de învăţământ, noi informaţii sau materiale apărute în domeniul respectiv şi are posibilitatea de a adapta nivelul predării şi al cerinţelor la nivelul clasei.

Ponderea deosebită a cursurilor artistice şi practice

Şcoala Waldorf îşi propune să realizeze o educaţie echilibrată, oferind pe de o parte fiecărui copil ceea ce i se potriveşte, însă intervenind şi cu preocupări în acele domenii spre care acesta nu are înclinaţii, dar care sunt necesare unei educaţii complete. Un argument în plus pentru acest principiu: de regulă, educaţia intelectului prin ştiinţe cultivă distanţa, individualismul, antipatia şi concurenţa, iar, dimpotrivă, educarea sufletescului prin arte şi meşteşuguri cultivă simpatia, apropierea, lucrul în echipă şi colaborarea.

Conducerea clasei de către învăţător, dincolo de clasa a IV-a

Particularităţile de vârstă, antropologice, care sunt unitare în perioada de la 7 la 14 ani, cer în mod obiectiv prezenţa aceleiaşi persoane în această funcţie coordonatoare. În sistemul clasic de învăţământ Waldorf, această funcţie didactică este numită „învăţătorul clasei” şi are ca şi îndatoriri pedagogice predarea unui număr de discipline, cuprinse în epoci, de-a lungul celor opt ani de studiu până la liceu. Din punct de vedere psihologic, schimbarea învăţătorului în clasa a cincea nu înseamnă doar despărţirea de o persoană, adesea îndrăgită, ci şi de un mod de lucru. În mod natural, această despărţire se realizează la pubertate, când tânărul nu mai acceptă prezenţa unui model de imitat, ci îşi caută propria formă de exprimare. Aici este normal să apară mai multe personalităţi în faţa elevului, pentru a-i da posibilitatea să aleagă elemente diverse.

Predarea la liceu

Predarea la liceu urmăreşte ca adolescenţii să devină capabili să trateze critic şi analitic conţinuturile studiate, să ajungă la judecăţi individuale, care se manifestă prin prelucrarea tot mai independentă a conţinuturilor de învăţare. De asemenea, prin sarcini adecvate, se dezvoltă conştiinţa de sine, responsabilitatea personală şi angajamentul faţă de lume. Nu se fac evaluări exclusiv cantitative şi nu se dau teste de dragul testării, iar colectivul clasei este păstrat, indiferent de performanţele individuale ale elevilor. La liceu sunt oferite, în mod progresiv, căi de învăţare individualizate, iar prin menţinerea componenţei clasei se consolidează competenţele sociale.

Bibliografie:
http://waldorf.ro
http://ro.wikipedia.org/wiki/Pedagogie_Waldorf 

Gândirea pedagogică în Evul Mediu (sec. V- sec. XVI)

Evul Mediu reprezintă o epocă istorică de o întindere mare în timp, mai mult de 12 secole şi este o perioadă caracterizată de apariţia şi dezvoltarea învăţământului, legată de apariţia şi dezvoltarea culturii bisericeşti. Astfel că în Europa secolului VII, au fost deschise primele şcoli bisericeşti pe lângă mănăstiri datorită faptului că acolo s-au păstrat manuscrise, folosite drept manuale.

Lucrările prevedeau cunoştinţe laice – limbi străine, dialectica, retorica, istoria, bazele matematicii, iar instruirea se făcea la diverse niveluri: nivelul elementar, la vârsta de 5 ani şi presupunea învăţarea cititului, scrisului, socotitului şi muzicii, nivelul mediu-trivium, în care copiii erau iniţiaţi în gramatică, latină, retorică şi dialectică şi nivelul superior-cvadrium, ce se ocupa cu artimetica, geometria, astronomia şi muzica. În Evul Mediu Întunecat, singurele ştiinţe naturale predate proveneau din enciclopedii populare, astfel că studentul din acea perioadă învăţa despre cum hienele îşi puteau schimba sexul când doreau şi cum singurul lucru de care elefanţii erau speriaţi erau dragonii. Studenţii ajungeau să înveţe mai mult în acest domeniu atunci când mergeau la ţară şi vorbeau cu vânătorii şi braconierii care îşi petreceau mare parte din viaţă observând sălbăticiunile în mediul lor natural.

În Anglia medievală, învăţământul s-a cristalizat iniţial ca un moft al păturii sociale superioare, dat fiind faptul că numai aceştia îşi permiteau accesul la educaţie, pe când ţărănimea nu. Cei mai educaţi oameni erau cei care trăiau în biserici. Odată cu dezvoltarea acestui stat a apărut şi nevoia ca din ce în ce mai mulţi oameni să aibă acces la educaţie, în special cei care se ocupau cu comerţul. De aceea, latina forma o parte majoră din curriculum zilnic. Toate lecţiile în şcolile de gramatică erau în latină. Sistemul educaţional era de aşa natură, încât metoda principală de asimilare a informaţiei era învăţatul pe de rost. Dacă copiii şi înţelegeau ceea ce învăţau sau nu, era o altă problemă.

Instituţiile în sine erau foarte mici. Multe dintre ele erau constituite doar dintr-o cameră pentru toţi băieţii şi un învăţător care invariabil avea o ocupaţie religioasă. Profesorii îi instruiau pe băieţii mai mari, care urmau să-i înveţe pe copiii mai mici. Lecţiile începeau de regulă la răsăritul soarelui şi se încheiau când soarele apunea. Aceasta înseamna că în timpul lunilor de primăvară şi vară, o zi de studiu presupunea foarte multe ore. Disciplinele erau foarte stricte. Copiii erau pedepsiţi prin ameninţarea sau chiar lovirea cu o nuia de mesteacăn. Această metodă era bazată pe teoria că odată ce copiii au fost loviţi, nu vor mai face aceeaşi greşală din nou, amintirea durerii fiind factor decisiv.

Şcolarii medievali obişnuiau să stea pe podea laolaltă, scrijelind notiţele de la ore cu ajutorul unui os sau unui cuţit de fildeş pe tăblii din lemn îmbrăcate în ceară verde sau neagră. Cavalerii erau de asemenea obligaţi să meargă la şcoală, fiind luaţi în derâdere dacă nu ştiau să scrie sau să citească.

La vârsta de 14 sau 15 ani, cei care doreau, puteau să-şi continue studiile la universitate. Acestea au fost creaţiile Evului Mediu şi puteau fi găsite în oraşele mari ale Europei. Pentru cei care excelau în şcolile de gramatică, urma avansarea către universitate. Anglia medievală a prevăzut baza formării Universităţii Cambridge şi Oxford. Ambele instituţii erau renumite ca universităţi prestigioase. Universităţile se caracterizau prin învăţământ diferenţiat, având de regulă 4 facultăţi: pregătitoare sau artistică şi cele superioare – medicina, juridica, teologia.

Copiii ţăranilor puteau fi educaţi doar dacă stăpânul moşiei şi-ar fi dat consimţământul. Orice familie prinsă având un copil ce beneficia de educaţie fără permisiune era dur taxată. Istoricii de azi consideră că această tactică era pur şi simplu o extensie a gândirii celor ce deţineau autoritatea şi care încercau să îi ţină pe ţărani la locul lor, deoarece un ţăran educat s-ar putea dovedi a fi o ameninţare pentru stăpânul lui, începând să pună la îndoială metodele acestuia.

Foarte puţine fete frecventau ceea ce se numea şcoală în acele vremuri. Fetele din familiile nobile aveau parte de educaţie acasă sau în casele unor altor nobili sau unele dintre ele erau trimise în alte ţări pentru a învăţa. Indiferent de unde s-ar fi dus, baza educaţiei lor era aceeaşi – cum să întreţii o gospodărie în aşa fel încât soţul lor să aibă parte de cele mai bune condiţii de trai. De asemenea, fetele erau instruite în muzică, fie că învăţau să cânte la un instrument sau la voce.

Bibliografie:

·         http://www.historylearningsite.co.uk/medieval_education.htm

·         http://www.medieval-life.net/education.htm

·         Stupacenco, L., Pedagogie (I), Bazele generale ale pedagogiei – Gandirea pedagogica din epoca renasterii, 2006, Balti.

Educația copiilor cu cerințe educative speciale

       Fiecare copil are un rol important în procesul  învățării deoarece aduce cu sine un ritm și un stil de învățare personal, o serie de experiențe corelate cu mediul cultural din care provine. Există numeroase cazuri în care elevii nu reușesc să atingă, în mediul educațional obișnuit, nivelele educative corespunzătoare vârstei lor, fiind necesar un tip de educație adaptat. În cazul de față este vorba despre copiii cu C.E.S. (cerințe eduative speciale) ce reprezintă o categorie de elevi cu deficiențe de natură intelectuală, senzorială, fiziologică, psihomotrică care necesită o atenție și o asistență educațională suplimentară. Pentru a face mai ușoară distincția între elevii care reușesc să îndeplinească cerințelor educaționale specifice vârstei lor și cei cu nevoi speciale iată o serie de caracteristici întâlnite la copii cu C.E.S.:

-          Întârzierea procesului dezvoltării, sub diferite aspecte;

-         Limitarea (mai mult sau mai puțin accentuată) a capacității de accesare și prelucrare a informației;

-          Activism limitat;

-          Restrângerea  relațiilor interpersonale și de grup (izolare și autoizolare).

 Privite din perspectiva mediului educațional cele mai relevante caracteristici ale copiilor cu nevoi speciale sunt:

    -     Dificultăți majore în dobândirea abilităților de   

         scriere, citire;

    -   Întârziere de vorbire;

    -   Nivel de concentrare și respect de sine scăzut;

    -   Impedimente în întelegerea conceptelor.

 Toate caracteristicile prezentate anterior au condus la școlarizarea copiilor cu diferite tipuri de deficiență doar în unități speciale de învățământ. Tendința actuală, tot mai evidentă este de a diversifica populația școlară prin integrarea elevilor cu C.E.S. în școlile obișnuite, dreptul și accesul acestora la informații realizându-se în modalități diferite ce se bazeaza pe nondiscriminare și egalizarea șanselor. Așadar, educația integrată îi permite copilului cu nevoi speciale să trăiască alături de ceilalți copii, să desfășoare activități comune și să dobândească abilități necesare unei bune integrări sociale.

      În încercarea de a relief ideea că relațiile dintre elevi se pot baza pe recunoașterea valorilor și drepturilor comune, educația integrată prezintă următoarele obictive:

-          Permiterea accesului elevilor cu C.E.S. la programul și resursele școlii obișnuite;

-          Asigurarea serviciilor de specialitate (terapie educațională, consiliere școlară, asistență medical și social);

-          Sprijinirea personalului didactic în procesul de proiectare și aplicare a programelor de integrare;

-          Educarea și ajutarea tuturor elevilor pentru a facilita înțelegerea și acceptarea diferențelor dintre ei;

-          Încurajarea relațiilor de amiciție și comunicare între elevi;

-     Asigurarea programelor de sprijin individalizate pentru copiii cu cerinte speciale.

 Din punctul nostru de vedere educația integrată ajută elevii cu nevoi speciale să trăiască din plin utilizând posibilitățile pe care le au și le dezvoltă, într-o ambianță constructivă și echilibrată. Şcoala poate depăși rolul său instructiv devenind o component esențială în promovarea nondiscriminării și a egalităților șanselor oferind un mediu de dezvoltare propice elevilor obișnuiți dar și celor ,,speciali”. Dezvoltarea  armonioasă reprezintă o cerință esențială în facilitarea procesului de integrare social a elevilor cu nevoi special.

Bibliografie

http://www.slideshare.net/hwa1/rev-4-final

http://articole.famouswhy.ro/educatia_speciala__o_sansa_pentru_integrare_a_copiilor_cu_cerinte_educative_speciale/

http://www.google.ro/urlsa=t&rct=j&q=educatia%20copiilor%20cu%20cerinte%20educative%20speciale&source=web&cd=8&cad=rja&ved=0CFgQFjAH&url=http%3A%2F%2Fforum.portal.edu.ro%2Findex.php%3Fact%3DAttach%26type%3Dpost%26id%3D920782&ei=LMmkUfWGDer4QSTtICwCA&usg=AFQjCNEYOgkbzz5hJ5I7VJgUwePkFdi1ig

Educatia si desenele animate

Pe langa jocuri, fie cu jucarii, fie computerizate, un prilej de delectare al copiilor este ,,pasirea’’ in lumea desenelor animate. Desenele animate dezvolta multiple calitati ale copiilor: le sporeste atentia, capacitatea de memorare, le creste empatia, ii ajuta sa faca mai bine diferenta intre bine si rau, intre adevar si minciuna. Tot desenele animate ii ajuta pe copii sa perceapa mai bine lumea inconjuratoare, ii ajuta sa fie mai buni, mai silitori si mai cuminti.

Incet-incet, pentru unii copii personajele devin modele si incearca sa le imite. Aici trebuie sa intervina parintele, care sa-l ,,invete” pe cel mic ca nu tot ce se intampla acolo poate fi pus in realitate si copiat. Nu este usor, dar nici imposibil.

Avantajele desenelor animate constau in faptul ca personajele de animatie sunt viu colorate, simpatice, diversificate, amuzante si pline de veselie. In plus, desenele animate pot fi educative - fiecare desen animat transmite un mesaj, are propria sa morala, pe care parintii i-o pot descifra copilului, discutand despre fiecare desen animat. Scopul lor este sa transmita comportamente, atitudini si reactii care sa-l ajute pe copil sa se adapteze mai bine mediului - Tom si Jerry inventeaza capcane, gasesc noi trucuri amuzante pentru a se sicana, dar cand apare un alt personaj care le intrerupe joaca, ei devin aliati, incercand sa-l cunoasca mai bine pe noul erou; Popeye are nevoie de multa putere pentru a-l invinge pe Bluto si de aceea mananca spanac, Winnie the Pooh este innebunit dupa miere, iar prietenii lui il ajuta ori de cate ori are nevoie de ajutor, etc. Nu in ultimul rand, desenele animate sunt indragite la orice varsta, sunt o ,,terapie de relaxare” excelenta.

Bineinteles, desenele animate au si anumite Dezavantaje precum unele personaje care folosesc agresivitatea in exces, iar copiii imita comportamentele acestora in relatiile cu ceilalti copii. In unele cazuri, limbajul este violent, folosesc jigniri ori diverse expresii care nu respecta bunele maniere si nu in ultimul rand,  creeaza dependenta daca sunt urmarite pentru intervale lungi de timp.

In opinia noastra, nu ii putem lipsi pe cei mici de bucuria de a urmari desene animate, numai ca ii putem ghida in acest univers, sfatuind-i, fiind alaturi de ei cand urmaresc pentru prima oara un nou serial ori desen animat. La fel cum exista atat mancaruri sanatoase, cat si altele daunatoare, exista desene animate educative si desene animate periculoase pentru dezvoltarea copiilor. Nu ne baga nimeni pe gat fast food – este 100% decizia noastra atunci cand consumam astfel de produse. In mod similar, nimeni nu obliga copii sa priveasca la desene agresive, ci exista o retea vasta de seriale si programe de desene animate din care putem alege. Eroii de desen animat pot fi aliatii adultilor in educatia celor mici, prin exemple - ,,Mickey Mouse stie sa numere pana la 10, hai sa incercam si noi!”

Stiati ca...

·        

•          Un copil petrece in medie 4 ore la televizor zilnic, 28 de ore saptamanal, iar la varsta de 18 ani a
  
  petrecut deja 22 de mii de ore in fata ecranului, mai mult decat la scoala?
•           Copilul nu poate sa intalneasca personajul animat in realitate si de aceea farmecul acestuia consta in faptul ca il priveste, il admira, se distreaza impreuna, dar nu il poate lua acasa in ,,carne si oase.” Aceasta preferinta si idolatrizare a copiilor a fost exploatata de mari companii de produse alimentare nesanatoase, care aveau ca mascote ori promotori ale produselor eroi din desene animate, tocmai datorita popularitatii acestora in randul copiilor. Bineinteles ca au fost interzise ulterior, deoarece s-a constatat o influenta negativa in ceea ce priveste alimentatia copiilor
•       In urma unor statistici a reesit ca, peste 90% dintre copii se uită la televizor nesupravegheaţi.
•       Copilul care petrece mult timp in fata televizorului are tendinte de ingrasare si este predispus la obezitate.

Bibliografie:

http://www.copilul.ro/copii-3-6-ani/dezvoltare/Beneficiile-desenelor-animate-in-educatia-copiilor-a6972.html

http://www.itsybitsy.ro/Articole/Lumea-parintilor/Psihologie/Sunt-parinte/Copiii-si-desenele-animate-articol-1252.html

http://bebster.ro/articole/copilul-televizorul-si-desenele-animate

Educația Montessori

Maria Montessori a petrecut mult timp observând copiii cu atenție pentru a-i înțelege mai bine. Ea a dezvoltat o metodă de a interacționa cu copilul în acord cu diferitele sale stadii de dezvoltare. Metoda respectă natura copilului, răspunde nevoilor sale și îl ajută să-și împlinească întregul său potential.

Esența filozofiei Montessori are la bază credința că Dumnezeu a pus în natura fiecarui copil tendintele de care are nevoie pentru dezvoltare și educație și că misiunea noastră ca adulți este să observăm copilul pentru a înțelege aceste tendințe și a le oferi condițiile de împlinire.

Maria Montessori a dezvoltat de-a lungul anilor un set de materiale educaționale care, atunci când sunt utilizate după metoda ei, folosesc la maximum tendințele naturale ale copilului și îl ajută în dezvoltarea și educarea sa intelectuală, emoțională și socială. Acestea sunt materialele Montessori. Ele sunt concepute cu grijă, astfel încât să izoleze câte un singur concept, oferindu-i astfel copilului cheile cunoașterii.

Educatia Montessori a avut și are un mare succes în lume, mai ales datorită faptului că oferă copilului condițiile unei dezvoltării depline a potentialului său, ducând la formarea unui om autonom, responsabil și fericit. 

Acest tip de educatie functioneaza dupa anumite principii/ idei :

1.          Mișcarea liberă stimulează cunoașterea- DR. Montessori a observant faptul că gândurile sunt exprimate în primul rând de mâini , înainte de punerea lor în cuvinte.

 2.         Copiii iau decizii în mod liber: dacă își controlează propriul mediu , copii evoluează și se dezvoltă mai repede.

 3.         Interesul stă la bază educației : acest principiu se bazează pe motivația fiecăruia de a reține o informative, pe interesul față de subiect. De aceea , Montessori oferă posibilitatea la o educație care inspiră.

 4.         Recompensele extrinseci sunt evitate: copilul nu trebuie obișnuit cu recompense materiale, exterioare, ci cu cele interioare, cu mulțumirea proprie .

 5.         Se acumulează cunoștințe cu și de la ceilalți copii: este important că un copil să poată să învețe de la alt copil , nu doar de la un adult.

 6.         Se acumulează cunoștințe în context:  se pune accentual pe practică și nu pe teorie, copilul trebuie să învețe făcând.

 7.         Copilul își exercită voința într-un cadru limitat: limitele sunt importante, iar copilul trebuie să se obișnuiască cu ele, însă este important că adulții să răspundă cu sensibilitate la nevoile celor mici.

 8.         Ordinea din clasă determină ordine în minte : orele și spațiile Montessori sunt extreme de bine organizate, de la aranjarea în cameră , la materiale și concept. Toate acestea ajută copilul să învețe și să se dezvolte într-un mediu armonios, dar structurat. 

             În continuare vom prezenta o comparație între educația montessori și educația tradițională:

Tipul experientei de invatare si metodele invatamantului traditional

Tipul experientei de invatare si metodele invatamantului Montessori

- Educatoarea este centrul atentiei, al clasei si al activitatii. - Educatoarea este cea care impune disciplina. - Predarea se face cu intreaga clasa. - Grupele se formeaza cu copii de aceeasi varsta. - Toate cunostintele sunt date de catre educatoare. - Copilul are un orar fix al activitatilor. - In procesul de conceptualizare, copilul este dirijat de educatoare. - Copilul are un timp de lucru stabilit de educatoare. - Ritmul instruirii este fixat de grupa si de orar. - Educatoarea corecteaza greselile prin repetari, pedepse si recompense. - Consolidarea invatarii se face din exterior. - Exista foarte putine materiale pentru dezvoltarea senzoriala. - Copilul are scaunul/locul sau propriu: I se cere sa stea linistit, sa asculte si sa participe in timpul lectiilor cu toata grupa. - Implicarea parintilor este redusa si voluntara.

- Educatoarea are un rol noninterventionist in clasa. - Mediul si metoda incurajeaza autodisciplina. - Predarea este, in principal, individuala. - Grupele sunt alcatuite din copii de varste diferite (de la 3 la 6 ani). - Lucrul in grup ii incurajeaza pe copii sa invete singuri si sa se ajute reciproc. - Copilul isi alege singur activitatea. - Copilul descopera singur conceptele cu ajutorul materialelor auto-corective. - Copilul lucreaza atata timp cat doreste la proiectul pe care il alege singur. - Copilul invata in ritmul sau propriu. - Materialul il ajuta pe copil sa-si descopere greselile. - Copilul isi consolideaza invatarea prin repetitie si prin starile pozitive. - In clasa exista materiale care se adreseaza tuturor simturilor si ajuta la o invatare totala. - Copilul poate lucra acolo unde doreste, se deplaseaza prin clasa si vorbeste cu cine doreste, fara a perturba activitatea altora; poate alege sa lucreze si in grup. - Se organizeaza un program Montessori de participare a parintilor la procesul de educatie.

Interesându-ne de educația Montessori pe forumurile românești,ne-am gândit să încheiem această prima postare cu două păreri interesante ale unor mame:

•    œ”Asa că eu din Montessori asta am înțeles: lasă copilul să se joace. Sigur, copilul are la dispoziție o tonă de jucării educative, li se arată cum se folosesc, dar dacă ea are chef să se joace cu cuburi, să închidă un fermoar, să se spele pe mâini sau să se uite pe geam, e în întregime alegerea ei. Educatoarea nu îi întrerupe din absolut nimic (mai puțin păruieli). Când se păruiesc, întâi li se explică că e nașpa, aiuea, cam nasol, și apoi nu mai sunt lăsați să interacționeze cu ceilalți copii (dar pot să se joace sau să facă absolut ce vor ei într-un alt loc, nu acc. loc, nu există scaunul sau colțul rușinii) până nu declară cu mână pe inimă că vor înapoi și că le-au trecut dracii.”
•          “Sistemul Montessori ,sistem blamat și ridiculizat pe forumurile românești din cauza necunoașterii.Mi-e milă de educatoarele Montessori din țara ,lumea nu vrea să priceapă că există și altfel de educație care da roade așa cum este medicină alternativă așa este și educație alternativă.”

Bibliografie

https://www.facebook.com/educatia.montessori

http://forum.7p.ro/sa-intelegem-sistemul-Montessori.aspx?g=posts&t=12576

http://www.gradinitamontessori.ro

http://www.montessori.org.ro/documents/CeEsteEducatiaMontessori.pdf